Granchius
Antonio Romeo
Li funtani
Chistu
non è paisi di funtani.
Pari ca nci fu na iestimata,
Mandata pè mbidia o pè dispettu,
e non ndavimu mira mu vidimu
una giusta, e mu ndi la godimu.
Quandu 'nchianau jhassup'a lu cumuni,
'ntra lu sessantasetti, si no sbagghiu,
L'abbocatu chiamatu Francischinu,
cu li sordi chi avia pemmu pigghia,
ndi rigalau una grandi di graniglia,
posata 'ntra lu menzu di 'na chiazza.
Ma chi cazza di fini nci toccau
Acqua no nd'azzijhau si no pè jiorna.
Poi fu inchiuta di terra quandu vinni
Don Giuvanni, vi lu ricordati,
appena fattu Vispicu di Roma.
E nci chiantaru puru pianticejhi
E corchi ghjiuri pe' l' abbellimentu.
Ma chi duraru pocu e po' siccaru.
L'arburu chi no fa fruttu va tagghiatu.
E ficiaru accussì: la sdarruparu.
E mo? N'atrha fu fatta doppu,
'mpiccicata a lu muru di la villa.
Ma mancu chista ndeppi megghiu sorti,
ca piscia sulu nu jhornu e deci no.
Chijha fimmana pisci ch'è jhassupa,
e chijha vucc'aperta ch'è di sutta,
acqua no' vommicannu, e sugnu asciutti;
restanu sulu chijhi ddu' canali
chi armenu sugnu boni pe' mbiviri.
L'artista chi la fici no' s'intendi
Di tubi, rubinetti e motorini.
Pe'cchissu ha' mu si trhova 'n'atrhu spertu.
Pozz'aspettari
..o la sdarrupati?
(Satiricus 2002)