Granchius
Antonio Romeo
Nunziata
A mia
mi lu cuntau mastrhu Pascali
Ch´era guttaru e mastrhu d´ascia bonu,
E stava facc´imprunti di li scali
Chi portanu jha´assupa a lu giardinu.
M´issi ca tantu, tantu tempu arretu
Ntrha chijha casiceja sdarrupata
Stava na vecchiarejha: "Nunziata"
Cugina di Catina la Murgara
M´issi puru ca chijha povarejha
Stava sempi assettata a lu tilaru
Tessendo tili di cuttuni e lana,
e puru li pezzari pe li gnuri.
Di li jhangazzi larghi di la porta,
chi nd´avia pe chiusura nu mandali
fattu di lignu e menzu saraciatu,
vozzi mu guardu chiju chi restava.
E vitti a menz´a chijha cammarejha
Ancora nu tilaru mpurvaratu,
na scupa di bruvera e nu rinali,
na cassalora tutta mpummicata,
e nu focularu cu cinnari nduruta e ddu tizzuni
Appoiat´ a lu muru n´cera na buffetta
E supa nc´era ancora nu biccheri
Chi nci servia a Nunziata pe la lampa
E nci facia pe´luci e divuzioni.
Sup´a lu muru chi venia di frunti,
e undi era appoiata la buffetta,
vidivi ancora tanti figurejhi,
e nu paru di vecchii patannostrhi.
Nc´era puru nchiovatu a chijhu muru
Nu quathrettejhu chi,se non mi sbagghiu,
di lu bonanim´ era lu ritrhattu,
ma si vidia n´appena, e non su certu.
Vicinu a chistu n´cera n´atrhu quatrhu,
che a mmia mi parzi , sempi se non sbagghiu,
ch´era di Mussulini la figura, o di Cicciu La Scala, Potestá..
A la suffitta n´cera nu panaru
Penduto cu n´ancinu e na cordejha
Chi nci
servia, dicia sempi Pascali,
mu teni carchiccosa di mangiari:
trhi pumadora, e ´na frisa brunda,
ddu pipi virdi e nu morzu di casu
carchi nuci ndoluta e ´na buccetta
pennu menti lu vinu, si ´ndavia;
ma non sempi, peró, potia ammussari
´Nterra non nc´era cchiu lu pavimentu:
ammenz´a tutta chijha purvarata
cacatini di surici e di gatti,
mundizzi d´ogni speci e porcaria.
Dinnu ca ´na matina di bon´ura,
non sentendu lu scrusciu di tilaro,
trasiru li vicini e la trovaru
stenduta ´ntra lu letto, scumbogghjata,
senza rispiru e tutta ngiallinuta.
Non potti chhiú, e non finiu la tila.
Lu iornu doppu vozzi pemmu tornu.
Quandu arrivai vicinu ntisi scrusciu
Di mazzi, di mazzetti e palanchini:
Quattrh´omani e nu guardia cumunali
Stavano sprabbricandu chijhi mura
E paria ca facenu cosa grandi.
Spiiai a lu gerdammu e rispundiu
Ca l´ordini venia di lu Cumuni
Pe´ fari pulizia ´ntra chijha ruga.
Pensai tra mia, e doppu nci lu dissi:
"potianu fari ammenu,
ca poi tantu sta casa
no sdicia ntra stu paisi".
Mi rispundiu lu guardia, ccittu,ccittu:
"Vui non ndaviti tortu, bon´amicu,
chi non sacciu comu vi chiamati,
ma, li danni non sugnu d´ avanteri;
Pe´ anni e anni cu´ ndi guvernau,
si non dormia, lu pecuru annacava.
Ma mo speramo ca, se bboli Dddeu,
L´acconsanu li cosi sti cotrharj
Chi si stanno movendu chianu, chianu.
Si carcunu, peró, ch´è levantinu,
non torna mu ´nci ruppi li cugghiuni".
(Satiricus 2002)